Cugetari si intelepciuni dupa prima intalnire a cursului de Cooking (Edge Gourmet)

      M-am tot gandit ce as putea scrie in introducerea postarii de astazi si parca nimic din ce mi-a venit in minte nu mi-a placut. Mi-ar placea sa va spun ca am avut un sfarsit de saptamana delicios, dar poate veti spune ca e deja un cliseu. Dar chiar a fost delicios, trebuie sa ma credeti pe cuvant. Papila mea gustativa inca imi multumeste si au trecut vreo 2 zile de atunci. Haideti ca va spun de ce! (si uite ca am si introducerea)

       Sambata am participat la prima intalnire a cursului de gatit organizat de Edge Academy, de care va spuneam cu ceva vreme in urma aici. Pentru mine a fost mai mult decat o simpla sesiune de gatit si interactionat, a fost si un moment care mi-a confirmat anumite lucruri legate de mine si nu numai.

        Asadar, iata-ne 12 persoane, cu sortul strans la spate si cu foile cu ingrediente in maini, adunate in bucataria restaurantului, numai ochi si urechi la chef Nicolae Craciun. Va spun drept ca nu stiam la ce sa ma astept, dar m-am tot intrebat cum vom gati noi toti acolo. Insa dupa prezentarea meniului sarcinile au fost impartite intre toti si toata lumea a avut si loc si ceva de mesterit cu cutitul pe planseta, dupa indicatiile chef-ului.

      Asa cum a promis descrierea cursului, am pregatit trei feluri de mancare: un aperitiv, un fel principal si un desert. Pe numele lor de scena ar fi:

        Dundenii sunt un tip de paste asemanatoare cu gnocchi, insa cu aluat de ricotta. Fierte, apoi trase in unt cu lamaie si salvie, pastele acestea mi s-au parut fantastice. Stiu ca pare un preparat simplu, insa s-a dovedit pentru a nu stiu cata oara ca lucrurile simple sunt cele care ies in evidenta.

        Felul principal a constat intr-o rulada de porc umpluta cu ardei copti, masline verzi si Provolone. Ei aici, e ceva de lucru, nu zic nu. Da’ chiar merita tot efortul; si la final cand ne-am asezat la masa chiar am avut tihna aceea ca dupa munca rasplata vine inzecita.
Iar desertul, well, desertul, a fost punctul culminant. Ati observat, poate, din postarile mele, ca sunt un mare fan al deserturilor pe baza de ciocolata. Si cu cat e mai amaruie cu atat mai bine. Asa cum a fost mousse-ul acesta, foarte fain asociat cu o crema fina de mascarpone cu gorgonzola (chiar o combinatie la care eu una nu m-as fi gandit). Banana bread a venit perfect intre linguritele de mousse. Perfect!
Gatitul ca gatitul, dar la final ne-am asezat cu totii la masa si am savurat ce-am pregatit, si-am povestit si ne-am imprietenit. La masa ni s-au alaturat si colegii care au asistat la sesiunea de Wine Tasting si nu au venit cu mana goala, ci cu soiuri de vinuri atent alese pentru fiecare preparat gatit de noi.
M-am simtit foarte bine in orele petrecute in bucatarie, iar timpul a trecut pe nesimtite. Adica asa cum trece cand faci lucruri care te implinesc, alaturi de oameni care iti impartasesc pasiunea.
M-am simtit ca intre prieteni!

Intelepciunile mele in urma primei sesiuni:

– abia o astept pe a doua;

– cand vine vorba de gatit mereu este ceva nou de invatat:

– imi place mult sa petrec timp in bucatarie;

– ador sa fac deserturi;

– musai/neaparat/trebuie sa am un Kitchen Aid;

– nu pleci de langa frisca pusa in mixerul pornit;

– vorbesc mult;

– oamenii care gatesc sunt faini, foarte faini;

– ciocolata amaruie si gorgonzola fac casa buna;

– lucratul intr-o bucatarie profesionala nu e atat de usor pe cat credeam;

Si ca sa ma credeti pe cuvant, va las si niste poze. Sau mai bine veniti si voi cu noi pe programul 2 in bucatarie.