Din cand in cand mi se face pofta de cuiburi de viespi. Sau poate mi se face dor de perioada aceea a copilariei faine si lipsite de griji cand ieseam cu parinții la plimbare in oras si mancam cu pofta un cuib dolofan.
Asa mi le amintesc. Erau dolofoane si pufoase in vitrina cofetariei din oras, mai ca te strigau pe nume sa le iei de acolo. Bine, nu stateau ele tare mult sub ochii privitorilor, treceau ca painea calda. Si mai țin minte ca absolut de fiecare data cand imi pica un cuib de viespe in mana ma strofocam de numa sa il desfac astfel incat sa nu rup spirala de aluat. Uneori chiar reuseam asta. Abia apoi mancam din el. Insa cu adevarat satisfacator era miezul, mijlocul cuibului. Plin de nuca, umed, caramelizat, adica exact ce trebuie.
N-am mai vazut de multa vreme cuiburi de viespi in cofetarii sau patiserii. Si chiar daca le-am zarit, nu mi-au facut pofta deloc, fiind foietaje cu nuca si ceva glazura alba, prea dulce. Nici cuiburile nu mai sunt ce erau odata, vorba aia!
Am vrut neaparat sa fac cuiburi, dar fix asa cum mi le amintesc de pe vremuri. Noroc ca am o buna prietena care nu zice NU cand ii cer o rețeta, Silvia Jurcovan pe numele ei. A sa Carte de bucate m-a scos mereu din impas si nu exista rețeta pe care sa o incerc si sa nu iasa.
Am respectat intocmai rețeta de cuiburi de viespi si ce a iesit vedeți puțin mai jos.
Ingrediente pentru aluat
- 500g faina
- 40g drojdie proaspata
- 30g zahar
- 15ml rom (sau 3-4 picaturi esența de rom)
- 50g unt topit si racit
- 5 galbenusuri
- 300ml lapte calduț
- ½ lingurița sare
- Coaja razuita de la ½ lamaie
Ingrediente pentru umplutura
- 200g unt moale(82% grasime am folosit eu)
- 200g nuci macinate
- 100g zahar
Ingrediente pentru sirop
- 100ml lapte
- 100g zahar
- Extract de vanilie/semințele de la ½ pastaie de vanilie
Mod de preparare Cuiburi de viespi
Intr-un castron mare amestecam drojdia cu zaharul. Adaugam galbenusurile, romul, untul topit, coaja de lamaie si laptele. Amestecam si adaugam faina, treptat. Framantam (eu am folosit robotul) pana obținem un aluat omogen. Aluatul este unul moale. Acoperim castronul cu un prosop si il lasam la dospit 30-40 de minute intr-un loc cald. Daca cuptorul vostru are funcție de dospire, nu ezitați sa il folosiți.
Cat dospeste aluatul ne ocupam de umplutura. Punem intr-un vas untul, zaharul si extractul de vanilie si mixam. Ținem umplutura deoparte.
Rasturnam aluatul dospit pe blatul de lucru presarat cu faina. Il intindem cu sucitorul intr-o foaie dreptunghiulara de aproximativ jumatate de centimetru grosime. Punem deasupra untul mixat cu zahar si il intindem uniform cu o spatula sau cuțit. Presaram si miezul de nuca macinat pe intreaga suprafața.
Cu un cuțit, trecut des prin faina, taiem fasii de aproximativ 5 cm lațime. Mie mi-au iesit 10 fasii. Le rulam pe fiecare in parte, iar cand ajungem la capat tragem de aluat ca sa sigilam baza inferioara a cuibului. Astfel nu se va scurge untul in timpul coacerii.
Este momentul sa pornim cuptorul la 180 C.
Ungem o tava cu unt si asezam cuiburile in ea, lasand cațiva centimetri spațiu intre unul si celalalt. Tava poate fi de ce forma doriți si aveți.
Aici trebuie sa menționez ca eu le-am copt pe hartie de copt, lasand mai mult spațiu intre ele, tocmai pentru a le permite cuiburilor sa se desfaca puțin in timpul coacerii. Procedați dupa bunul plac, dar țineți cont ca ele vor fi mai indesate daca le coaceți intr-o tava unde vor sta mai apropiate.
Punem un prosop peste tava si cuiburi si le mai lasam 20 de minute la dospit, apoi le dam la cuptor pentru 40 minute.
Cat timp cuiburile sunt in cuptor pregatim siropul. Intr-o craticioara punem laptele, zaharul si vanilia si le punem pe foc mic preț de 1-2 clocote.
Cu 10 minute inainte de a fi gata de copt, scoatem tava din cuptor si turnam sirop fierbinte pe cuiburi (cu lingura). Dam tava din nou la cuptor si mai lasam 10 minute.
Dupa coacere lasați-le puțin sa se racoreasca inainte de servire. Recunosc ca eu nu m-am putut abține si am rupt o bucațica de cum le-am scos din cuptor.
Au iesit asa cum le-am visat de atatea ori. De ce nu le-am facut pana acum, ei bine la aceasta intrebare nici eu nu stiu sa raspund.
Pofta buna!
Articolul face parte din campania Selgros cauta pasiunea, prin care ne dorim sa scoatem la lumina retete de familie, retete vechi si dragi.
AICI puteti vedea toate retetele pregatite de mine pentru aceasta campanie faina.
