Cupcakes fara gluten cu ciocolata, nuci si merisoare. O reteta simpla cu rezultat delicat si delicios!
Ma cuprinde uneori o nostalgie a anilor trecuti si ma tine ca intr-o menghina si ma tot tine si parca nu vrea sa ma lase in pace. Cred ca ni se intampla, uneori, tuturor acest lucru.
Nostalgiile mele sunt legate de oameni. Oameni care au intrat la un moment dat in viata mea si au ales sau am ales chiar eu sa plece, oameni care au trecut asa, ca o pala de vant, oameni care au intrat si intr-o oarecare masura au ramas si oameni care au intrat in casa sufletului meu si au decis ca e un loc numai bun de ramas. Iar eu am decis ca e loc si trebuie sa ramana. Cei din urma sunt acei oameni care sunt exact ca tine, oameni carora doar le arunci o privire si au inteles tot ce ai de zis, sunt cei pe care poti sa ii suni oricand si cu orice motiv, cei care te asculta, cei care respecta faptul ca ai nevoie de timpul tau, de tacerea ta, oameni care desi sunt departe, se gandesc la tine si tu stii asta, chiar daca nu va mai auziti atat de des la telefon. Am auzit ca acesti oameni se numesc prieteni. Imi place cuvantul asta, prieten!
Dar de ce va povestesc eu astfel de lucruri? Pai sa va spun de ce. Sarbatorim in februarie, alaturi de Schar o luna a iubirii, a frumosului, a prieteniei, a generozitatii, a amintirilor placute, a experientelor pozitive, o luna in care “Iubim si daruim cu Schar”, #IubimSiDaruim. Cautand inspiratie pentru un desert printre cartile mele de bucate, am dat peste o carte cu retete de cupcakes primita de la Crina si pentru cateva clipe s-a oprit totul in loc. Da, a venit nostalgia aceea si mi s-a facut dor de Crina, prietena din sufletul meu. Apoi mi-am amintit de Aura si m-a cuprins nostalgia cu numarul doi. Of, mai fete, ce mi-ar placea sa fiti mai aproape de Cluj sau eu mai aproape de voi. Sa stam dimineata la cafea asa cum stateam demult pe scara aceea, stiti voi care, sa ne facem supa fiebinte si sa o mancam la calculator, sa refacem un episod de genul “excursia in Austria”, sa mancam ciorba de fasole la 2 dimineata (remember?) :))), sa ne vedem every day la serviciu….cate am mai face, cate am povesti…
Crina, Aura, dulcele de azi este in special pentru voi si pentru prietenia adevarata, in general. Pentru clipele frumoase petrecute impreuna, pentru clipele in care am avut intelepciune sa nu ne suparam unele pe celelalte, pentru tot sprijinul oferit, pentru ca existati, pentru ca am jucat la doua nunti si o sa jucam si la a treia cat de curand, pentru ca sunt mai bogata cu voi alaturi.
Sarbatoriti si voi prietenia si amintiti-va de prietenii dragi. Poate le dati un telefon, ce ziceti?
Revenind cu picioarele pe pamant, am rasfoit cartea cu dulciuri colorate si am adaptat de acolo o reteta de cupcakes cu cicocolata. Despre dulcele ciocolatos va pot spune numai de bine. Ohooooo, si inca de ce bine! In primul rand este un dulce fara gluten si trebuie sa marturisesc ca imi place mai mult aceasta varianta, mai usoara si mai aerata. Aici gasiti mai multe retete fara gluten sau pe www.celiaci.ro In al doilea rand are ciocolata si cu asta cred ca am spus totul 🙂 Vorba lui Petru: 18 bucati? Pai astea imi ajung doar pe-o masea!
Va las mai jos cu reteta cea noua, pozele dulcelui ciocolatos si fara de gluten, dar si cu o poza din ziua nuntii mele, alaturi de Crina si Aurici.
Si nu uitati ca impreuna cu Schar avem un concurs pentru voi, unde puteti castiga produse fara gluten pentru o luna intreaga. Trebuie doar sa lasati un comentariu in care sa daruiti un gand bun, sa ne impartasiti o experienta pozitiva care sa ne inspire in a fi mai buni, mai generosi, mai recunoscatori si mai iubitori. Click aici pentru detalii.
Ingrediente Cupcakes fara gluten cu ciocolata, nuci si merisoare (18 bucati)
- 200 g ciocolata neagra
- 80 g unt
- 140 g faina universala fara gluten Schar
- 150 g zahar muscovado (sau zahar alb/indulcitor)
- 2 oua
- ½ lingurita praf de copt
- 1 pastaie de vanilie/1 zahar vanilat in lipsa pastaii
- 80 g nuci
- 1 mana de merisoare
Mod de preparare Cupcakes fara gluten cu ciocolata, nuci si merisoare
Pornim cuptorul la foc moderat si pregatim o tava pentru muffins in care punem hartiute speciale pentru cupcakes/muffins.
Intr-o craticioara punem untul si ciocolata rupta bucati. Punem craticioara pe foc mic si amestecam pana cand untul si ciocolata sunt topite si avem o crema omogena. Lasam sa se racoreasca putin.
Intr-un bol mixam ouale cu zaharul si semintele de la pastaia de vanilie, apoi adaugam crema de ciocolata de mai sus.
Omogenizam compozitia si adaugam faina amestecata cu praful de copt. Amestecam.
Adaugam in compozitie nucile tocate din cutit si merisoarele. Am adaugat peste merisoare o lingurita de faina si va recomand sa faceti la fel; merisoarele nu vor sta lipite unele de celelalte in aluat.
Cu ajutorul unei lingurite punem din aluatul pregatit in fiecare hartiuta, dar nu mai mult de ¾.
Coacem minunile 20-25 minute. Faceti testul cu scobitoarea, dar tineti cont ca ele trebuie sa ramana usor umede la interior.
Dupa ce sunt coapte lasati-le sa se raceasca complet si daca doriti pudrati-le cu zahar. Si delicatele cupcakes fara gluten sunt gata!
Pofta buna!
3 comments
Povestea mea incepe trist, incepe cu plecarea spre ingeri a unei fiinte deosebite care mi-a marcat copilaria si pasii in viata pana la varsta de 29 de ani, bunica mea care la 71 de ani a ales sa se alature eternitatii. Bunica mea a fost femeia care m-a invatat importanta meselor in familie, care mi-a ascultat povestile adolescentine si m-a sfatuit mereu atunci cand am avut nevoie, a fost mereu alaturi de mine si a fost cea mai buna bunica din lume pentru ca a fost bunica mea. Cu siguranta nu am crezut as m-ai putea simti pentru altcineva ce am simtit pentru ea si cu atat mai putin pentru noua sotie a bunicului meu in varsta de 78 de ani. Cand am ales la un an dupa ce s-a stins bunica mea sa-l ajutam sa-si gaseasca pe cineva cu care sa-si imparta batranetile am facut-o in principiu pentru a-i prelungi lui viata la care se pregatea sa renunte si in al doilea rand, recunosc dintr-un motiv pur egoist, acela de a ne fi si noua traiul mai usor.
Nimic insa nu m-a pregatit pentru lectia pe care viata avea sa mi-o predea cu darnicie.
Bunica mea m-a invatat sa fiu respectuoasa si asta am si incercat vizavi de tanti Ani, dar nu aveam de gand sa-i ofer nimic mai mult din sufletul si inima mea.
Apoi putin cate putin cu marinimie si cu darnicie a spart toate barierele pe care le-am ridicat. In primul rand are grija de bunicul meu si pentru asta ii sunt recunoscatoare, dar nimic nu m-a pregatit pentru a da nas in nas cu omul care si-a suflecat manicile si s-a apucat sa faca coliva si cozonaci pentru pomenile si parastasele bunicii mele, pentru omul care merge cu noi la mormantul bunicii mele si ne ajuta sa il ingrijim, pentru femeia care ma cheama dimineata la cafea si are grija sa-mi ofere si o feliuta din prajitura pe care a pregattit-o pentru ca stia ca vin, pentru femeia care ma suna sa ma intrebe ce mai fac azi si daca nu vreau sa vin la masa de pranz, este femeia care se joaca cu copii mei dee parca ar fi nepotii ei…
Este o femeie darnica, sufletista si incredibil de buna….nu este bunica mea, dar este azi cea mai buna prietena a mea pe care bunica mea de acolo de sus de unde a trimis-o sa vegheze in continuare asupra mea. #Schar Iubim si Daruim
Ca parinte responsabilitatea educarii este enorma si am incercat pe cat posibil sa discut cat mai mult cu micuta mea si sa-i ofer cat mai multe povestioare de viata in ideea ca poate macar 1% din ele ii vor folosi undeva, candva in viata dar nu ma gandeam sa fie atat de curan. Mereu am incercat sa le explic ca sunt norocosi ca sunt sanatosi, ca au o casa, mami si tati au servici si le pot oferi mancare, hainute, jucarii si ca pe cat posibil trebuie sa oferim si noi celor care poate nu au fost la fel de norocosi.
Mare surpriza am avut ziele trecute fiind in parc la joaca cand alaturi de noi se mai jucau si vreo cativa copii fara adapost. La un moment dat micutul meu a venit la mine si mi-a cerut pachetul cu biscuiti. I l-am dat si nu mare mi-a fost mirarea cand in loc sa scoata biscuiti din pachet ca sa manance, s-a dus catre copii si le-a dat lor pachetul lui cu biscuiti. M-am simtit cea mai mandra mamica din lume pentru ca fiul meu a invatat cat de important este sa daruiesti celor de langa tine.
Felicitari !
Fac briose dar mi a fost teama sa pun nuca, nu stiam daca vor mai creste.
Imi place mult reteta ta iar data viitoare voi folosi si nuca.
Multumesc. 🙂