Saptamana Haferland 2018. Festival cu mestesug, sasesc

Daca ma urmariti pe retelele sociale, in special pe Instagram, cu siguranta ati vazut pozele mele din Tara Ovazului, Haferland. Unii  m-ati intrebat ce fac acolo si ce inseamna “Saptamana Haferland″, pe care am tot mentionat-o in poze, asa ca azi elucidam misterul.

Ei bine, totul a luat nastere in anul 2012, cand Michael Schmidt, presedintele Automobile Bavaria si al Fundatiei Michael Schmidt, si Peter Maffay, fondatorul Fundatiei Tabaluga, au initiat proiectul “Saptamana Haferland″.  Festivalul  isi propune sa promoveze cultura si traditiile sasesti, dar si turismul in zona cuprinsa intre Rupea si Sighisioara, o zona unica in lume.

Anul acesta, festivalul ajuns la editia a sasea va avea loc in perioada 2-6 august, si va include localitatile: Archita, Roades, Saschiz, Rupea, Crit, Bunesti, Mesendorf, Cloasterf,  Viscri. Intregul program il puteti consulta pe site-ul oficial. Vor fi demonstratii mestesugaresti, muzica si dansuri, degustari de produse locale si brunch-uri de poveste, activitati pentru copii, plimbari cu caruta ori tractorul, dar si un bal sasesc.  Suna foarte interesant, nu-i asa?

Accesul la festival este gratuit, insa participarea la anumite activitati sau ateliere se face prin inscrierea in prealabil si achitarea unei taxe (toate acestea sunt detaliate in program). Nu uitati sa va faceti rezervari din timp!

Am primit invitatia de a petrece doua zile la Crit din partea Selgros Romania si nu prea am stat pe ganduri. Tony, iti multumesc! Recunosc ca nu am stiut prea multe despre aceasta zona, asa ca am acceptat si impinsa de curiozitate.

Si nu am fost singura, am fost alaturi de colegii mei bloggeri din campania Selgros cauta pasiunea: Alexandra, Iuliana, Laura, Oana,  Dana, Cosmin, Cristina si Carmen. Si cum astfel de iesiri sunt ocaziile perfecte pentru a cunoaste oameni faini, vreau sa ii salut si pe: Olivia (Fundatia Michael Schmidt), Anca si Bogdan (clujenii mei cu care am legat o prietenie frumoasa), Carmina, Calin si Victoria.

Asadar, am pornit spre Haferland si de cum am ajuns la Crit am si intrat in frumoasa Biserica Evanghelica Fortificata, pentru ca urma sa fim spectatorii unui concert de muzica Fado sustinut de Cristiano de Sousa – Misterele Lisabonei poposesc in satele sasesti. Ce combinatie inedita!

Recunosc ca am ascultat de putine ori muzica fado, insa dupa concertul acesta pot spune ca m-am indragostit pentru totdeauna de aceste ritmuri. A fost ceva special, iar acustica bisericii a amplificat emotia. Daca vreodata veti avea ocazia sa asistati la un astfel de concert, va rog nu spuneti nu!

Plimbandu-ma pe ritmul muzicii am si uitat ca imi era foame. Mi-am adus aminte de ea dupa terminarea concertului, cand am fost invitati la brunch. Am fost asteptati cu tot felul de bunataturi: zacusca, paine cu untura si ceapa, slanina cu boia, chiftelute si multe multe altele. Cred ca poza de mai jos va face si voua pofta, nu? Pe langa toate gustarelele sarate am avut si ceva dulce. Gogosi cu mere, prajitura cu rubarba siiiii … LICHIU. Lichiul este un preparat traditional sasesc, poate fi dulce sau sarat si este unul dintre cele mai simple si gustoase produse mancate in ultima vreme. Si nu doar ca l-am mancat si iar mancat, ci am si invatat sa il pregatim. Va povestesc mai jos detaliile. 🙂

Multumim gazdelor pentru bunataturile pregatite!

Dupa brunch ne-am luat camerele in primire. Am fost cazati la Casa Krauz din Crit, casa care aveam sa aflam ca este fosta casa parohiala din sat reconstruita dupa planurile originale. Camerele sunt frumos amenajate si cred ca oricine s-ar simti bine aici. Insa ceea ce mie mi-a placut foarte foarte mult, a fost atentia la detalii si multitudinea de obiecte de pe vremuri, in special mobilier pictat cu motive traditionale sasesti. Este de vis, e liniste si e mult verde in jur. Un fel de perfectiune.

Dupa cazare si o sesiune de povesti apetisante alaturi de colegii mei de breasla am pornit putin pe ulitele satului. Imi place sa descopar in amanunt locurile in care merg, asa ca mi-am luat aparatul foto si am cutreierat putin prin sat. Cumva satul te face sa ai sentimente duale. Ba nu mai poti de dragul casutelor colorate frumos, decorate cu tot felul de ornamente si picturi, ba te doare sufletul cand vezi ca unele sunt lasate in paragina si parca pe nimeni nu mai intereseaza ce se intample cu ele. Da, exista si astfel de casute. Dar tare ma bucur ca exista astfel de evenimente, cum e Saptamana Haferland, unde oameni dedicati vor sa salveze ce a mai ramas. Am alungat sentimentul trist gandindu-ma ca ceva bun urmeaza sa se intample aici.

Se cunoaste faptul ca sasii sunt oameni harnici si foarte pricieputi in artele mestesugaresti. Aceste lucruri le-am putut observa si in scurta plimbare. Ulitele sunt ingrijite, sunt flori aproape la fiecare fereastra, iar fatadele caselor sunt frumos pictate cu motive traditionale. Poveste la orice pas!

Seara a fost despre sarmale cu mamaliga si clatite dulci, dar si despre multe povesti spuse la lumina lumanarilor. Cum editia aceasta a festivalului este despre mestesug, m-am conformat si am reciclat ceara topita a lumanarilor. Am modelat un cosulet cu bilute, l-am luat acasa si urmeaza sa il pictez.

A doua zi ne-am intalnit cu doamna Hermine Antoni din Mesendorf. Doamna Antoni locuieste in Germania acum si este fosta invatatoare, insa revine in tara ori de cate ori are posibilitatea, pentru a promova satele si traditiile sasesti. Ne-a povestit despre obiceiurile si traditiile satelor sasesti, bineinteles si despre mancaruri, si a fost o adevarata incantare sa o avem alaturi. Am aflat detalii din viata sasilor, de la momentele de bucurie pana la greutatile vieti de zi cu zi.

Dupa povesti si amintiri, ne-am pus sorturile si am invatat sa pregatim lichiu, in cadrul unui atelier powered by Selgros. Reteta de lichiu este mult mai simpla decat ma asteptam. Noi am pregatit patru feluri, trei dulci si unul cu umplutura sarata. Cel sarat cu branza si marar a fost preferatul meu, iar dintre cele dulci mi-a placut la nebunie cel cu coacaze si nuci, o varianta propusa de Oana Igretiu.

In caz ca vreti si voi reteta lichiului, nu ezitati sa imi scrieti.

Dupa mult lichiu si alte povesti, ne-am despartit de Crit si am mers spre Bunesti, sat aflat in imediata apropiere a Critului.

Aici, sotii Ela si Helmut Wagner ne-au asteptat in curtea Bisericii Evanghelice Bunesti, cu masa pusa. Am degustat din produsele locale: unt si paine de casa, branzeturi si prajitura Linzer, dar si tuica si socata.

Untul mi-a mers la inima. Este ingredientul care nu imi lipseste niciodata din casa si fara de care eu nu pot functiona. De ce mi-a placut atat de mult? Pai pentru ca avea gust de unt adevarat, unt facut din lapte si atat!

Dupa masa am facut un tur al micii biserici alaturi de domnul Wagner, care ne-a povestit cate ceva din istoria ei. Este o experienta pe care merita sa o traiti, deoarece aceste biserici ascund multe povesti frumoase. Daca ajungeti aici, veti fi norocosi sa admirati si bucati din fresca originala a bisericii, ba chiar veti vedea in altar si fazele de constructie. Iar Saptamana Haferland 2018 va fi ocazia perfecta pentru asa ceva!

Si pe langa toate acestea, ca doar nu ati crezut ca am plecat asa simplu spre casa, doamna Carmen ne-a asteptat la un atelier de pictura pe lemn. Voi stiti cat imi place mie sa mesteresc, asa ca atelierul asta m-a uns pe suflet. Nu am mai pictat pe lemn de foarte mult, asa ca atelierul acesta m-a reincarcat! Bine, vorba vine pictat, m-am jucat si eu acolo.

Dupa cele doua zile am plecat spre casa destul de emotionata, a fost una dintre cele mai frumoase experiente traite in ultima vreme. Sper din tot sufletul sa ma reintorc cat mai des aici si va invit si pe voi sa descoperiti aceste locuri unice. Si mai sper ca cele cateva randuri scrise de mine v-au starnit cat de cat curiozitatea si includeti “Saptamana Haferland″ 2018 pe lista experientelor de trait musai anul acesta. Si anul viitor…si tot asa de acum incolo.

Nu uitati sa va rezervati si voi un loc – aici. 

Multumesc din inima Selgros Romania, Fundatia Michael Schmidt, Automobile Bavaria si Rompetrol pentru sansa de a petrece doua zile minunate in taramul aceasta de poveste. Ne revedem in august!