Placintele sunt la loc de cinste in familia noastra, iar mama e experta in pregatirea lor. Si nu exagerez spunand asta, caci placinte mai bune ca ale ei eu nu am mancat, de aceea azi va prezint reteta preluata de la mama.
In zona Clujului (si nu numai. Stiu ca in Maramures, Salaj si Bistrita-Nasaud se numesc la fel si se prepara la fel) placintele sunt cele prezentate mai jos, neavand nici o legatura cu foile de placinta. Alea sunt din alta poveste. Nu stiu cum se numesc in alte parti, pentru mine sunt placinte si asa vor ramane. Tocmai de aceea am vrut sa si prezint reteta.
La umplutura va puteti juca dupa gustul propriu. Mie imi plac placintele cu cartofi, varza si cu branza si cozi de ceapa. In branza puteti sa adaugati cozi de ceapa sau marar.
Deasemenea, placintele pot fi umplute si dulceturi, mere razalite amestecate cu zahar, sau puteti sa le coaceti simple si sa le mancati cu pudrate cu zahar, cum doriti.
Avem nevoie de:
-1/2 kg faina alba
-1/2 l lapte caldut
-1 cub de drojdie
-un varf de cutit de sare
– 2 linguri de ulei
-ulei pentru prajit
Pentru umplutura:
-branza sarata
-cartofi (fierti si pasati condimentati cu sare si piper)
Preparam asa:
Intr-un vailing (castron mare) punem faina si facem in mijloc o gropita. In aceasta se presara drojdia, se adauga cele 2 linguri de ulei si laptele caldut. Cu mana se sfarma drojdia in lapte, apoi vailingul se da la o parte pentru cca 10-15 minute, timp in care drojdia va actiona. Dupa cele 10-15 minute se framanta aluatul, pana cand este inglobata toata faina, apoi se acopera cu un prosop din bumbac si se lasa la dospit cca 1 ora.
Dupa ce aluatul este dospit si crescut se trece la pregatirea placintelor.
Se presara faina pe blatul de lucru si cu lingura se ia aluat din vailing si se modeleaza o bila. Cu ajutorul sucitorului se intinde in patura subtire peste care se presara umplutura si se inchide placinta prin aducerea colturilor spre interior (ca si in imaginile de mai jos).
Odata placinta inchisa se intinde cu sucitorul, apoi se prajeste in ulei incins. Placintele se prajesc pe ambele parti pana cand sunt rumene si se scot pe prosoape absorbante.
Placintele nu se servesc fierbinti, caci pot sa duca la dureri mari de stomac.
Serviti placintele cu smantana.
Recunosc ca am fost ajutata in bucatarie, nu am fost sincera de la inceput 🙂 Asadar, va prezint ajutoarele mele:
Placintarul sef-Tudor
si adjunctul de placintar-Andrei
Pofta buna!
16 comments
mama ce pofta mi-ai facut !
sa-ti traiasca ajutoarele !
Moammmmma ce pofta mi-ai facut.Ador placintele.
Da ce dragute ajutoare ai.
si noua ne plac la nebunie, multumesc!
multumesc, mandala!
Delicioase ! La noi, in sud, se numesc scovergi ,se prajesc simple fara a fi umplute, dupa prajire se adauga branza(favorita mea)sau pudrate cu zahar ori fara nimic altceva, pur si simplu. Sunt tare bune si intotdeauna imi amintesc de copilarie si de minunata mea bunica!
Toate cele bune!
Emilia Stanescu
yumiiiiiiiii
ai o leapsa la mine pe blog :d
Si eu fac placintele astea,sunt delicioase rau,doar ca am renuntat la a le praji in ulei,le prajesc in tigaie tefal doar stropite cu putin ulei,sunt la fel de bune(fac asta nu pentru un moft anume si pentru ca sotul are probleme cu stomacul si incerc sa-l menajez).Delicioase rau!!!
Corina draga, exact asa le spune si noi, iar metoda de preparare e aproape la fel 🙂 Mi-ai adus maminte de mama si bunica, pentru ca ele imi faceau mereu, si ieaseau bune de te lingeai pe degete. Sunt superbe, ce mai pot sa zic, ca doar stii si tu!
f bune, si noi le adoram!!!
voi tine minte si varianta aceasta, multumesc!
Poliana, ma bcuur ca ti-am starnit amintiri frumoase!
Mirela, nici noi nu mancam prajeli des, insa o placinta de 2 ori pe an merge de minune!
multumesc, Monya!
Mai , era sa ratez placintele astea grozave !!!!
PS .Superbe ajutoare ai avut !!! <3
de le ratai ma suparam si nu mai vorbeam cu tine :))
merciii! :*
Cam asa fac si eu placintele astea, si cum zici tu,astea-s placinte! 🙂 Nu alea in tava… 🙂 😉