In urma cu 7 ani, undeva intr-o camera de camin studentesc, sa-i zicem pe nume in Hasdeu Cluj, se nastea ideea unui spatiu online, unde eu sa scriu despre mancare. Un blog. Acum pare simplu, dar atunci, va rog sa ma credeti, lucrurile nu erau chiar la mintea cocosului.
Cu ajutorul lui Petru cumva-cumva am izbandit in lupta asta si cu visele in traista am ajuns in zilele noastre, teferi si nevatamati, desi pe drum am intalnit multe provocari.
Cand incepi un astfel de proiect nu prea stii la ce sa te astepti, nu prea ai cum. Sau poate in zilele astea te gandesti din start ca vrei sa fie jobul tau, sa iti aduca bani, faima, colaborari. Nu am stiut la ce sa ma astept, totul a venit treptat si cred ca fac o treaba buna aici. Numa sanatosi sa fim sa ducem totul la bun sfarsit!
Ceea ce a inceput ca o joaca a devenit in scurt timp unul din lucrurile in care investeam cel mai mult timp. Cum puteam si cu ce resurse aveam atunci.
De la gatitul celor mai simple retete la oficiul comun de pe palier si pozatul pe pervazul camerei, am ajuns sa ma aventurez in retete complexe si sa descopar ce inseamna cu adevarat gatitul si mancarea buna.
Sa explic ce inseamna pentru mine gatitul, si de fapt tot procesul de la gatit pana la postat pe blog, ar fi ceva ce ar dura prea mult. Si nici nu as vrea sa o tin in clisee despre relaxare si pasiune, desi ar fi purul adevar.
Totusi, vreau doar sa spun ca toate aceste activitati m-au ajutat sa ma cunosc mai bine, m-au ajutat sa cunosc oameni cu pasiuni comune. M-au ajutat cand am fost deprimata si m-au temperat atunci cand am fost prea energica.
Apropo, va simtiti stresati si agitati? No, ia apucati-va sa faceti cateva bezele, sa vedeti ce bine o sa fie!
Ii spuneam cuiva de curand ca eu simt cand pun sarea in mancare si sa stiti ca nu am exagerat deloc. Cred ca pasiunea adevarata pentru „ceva” o ai atunci cand traiesti si simti fiecare etapa din acel ceva. Iar a pune sare in mancare este o etapa. Importanta, de altfel 🙂
Inainte de a va arata ce am pregatit eu special pentru a marca cei 7 ani vreau sa va multumesc mult, mult de tot.
Voua, celor care acum cititi aceste randuri. Va multumesc ca mi-ati fost alaturi in tot acest timp, ca m-ati incurajat si ca m-ati criticat. Multumesc din inima!
Si daca aveti rabdare pana la final, am o surpriza pentru voi.
Anul acesta am sarbatorit in cadru restrans, adica doar noi trei, intr-o duminica. Zic trei, pentru ca Ozzy, catelul nostru, s-a gandit sa ii cante blogului un laaa muuulti ani inca de la 7 dimineata in acea duminica. Si a cantat toata ziua 🙂
Asa ca am pus masa faina si pe masa am avut asa: bruschete, paste cu pui si sos piccata cu smantana, iar ca si desert am pregatit panna cotta.
Meniu de duminica
Bruschetele le-am facut pe felii de bagheta neagra, uscate putin in cuptor. Pe fiecare felioara am pus o felie de branza brie, o felie de bresaola si masline verzi.
Ar fi mers si cativa picuri de ulei de masline, dar ma uitat complet de el.
Puiul piccata l-am facut dupa reteta clasica (click aici), dar am adaugat la final si smantana pentru gatit si parmesan razuit.
A iesit un sos dulce-acrisor atat de bun de am lins si oala la final. Cu paste este absolut demential. Musai sa incercati!
Panna cotta am facut-o tot dupa reteta clasica (click aici), dar am adaugat si cateva ramurele de menta si am lasat laptele si smantana la infuzat cu menta.
Apoi am strecurat si am adaugat gelatina. Am pus peste panna cotta coji de portocale confiate in sirop, insa merge orice fel de dulceata.
A fost o masa pe cinste pe care o puteti pregati foarte bine atunci cand aveti musafiri.
Surpriza la aniversare
Surpriza mea pentru voi, este de fapt un mic concurs. M-am tot gandit ce sa fac special si intr-un final m-am hotarat la un concurs, sper sa va placa si sa participati.
Perioada de desfasurare: 10.10.2016 – 27.10.2016.
Cum participi la concurs
As vrea sa lasati aici pe blog un comentariu in care sa imi spuneti de ce ma urmariti.
Ce va place aici, daca ati incercat retete, care au fost acelea, au iesit sau n-au iesit, mi le dati de cap sau nu, ce nu va place aici pe blog, ce ati vrea sa vedeti mai mult, mai putin. Ce fac bine si mai putin bine.
Atat, nu vreau mai mult. Am o singura rugaminte: daca vreti sa aruncati cu o rosie, cu un ou, va rog sa alegeti o metoda cat mai constructiva, bine? Bine!
La final, pe 28.10.2016, voi alege un castigator prin tragere la sorti, urmand sa il anunt aici pe blog, dar si pe pagina de facebook.
Ce puteti castiga? Produse in valoare de 100 de lei, de la Bionat-Concept (apropo, pregatesc un articol despre produsele mele preferate de aici).
Castigatorul concursului isi va alege produsele, nu este ceva prestabilit. Dupa anuntarea castigatorului, acesta isi alege de pe site produsele si imi scrie un mail cu link-urile spre ele. De acolo incolo rezolva Urecheata!
Va pup!
Iata ca avem si un castigator, numarul 12, in ordinea intrarii comentariilor. Draga Daniela iti multumesc pentru participare si felicitari! Astept un mail de la tine la corina@corinaureche.ro cu linkurile spre produsele pe care le doresti si datele tale de contact.
Impreuna cu prietenii de la Bionat Concept am hotarat sa mai acordam un mic premiu, un detergent de vase EcoClean Nordic, castigatorul fiind chiar prima inscriere in concurs. Iuliana, te rog sa imi trimiti si tu un e-mail cu datele de contact. Felicitari!
Va multumesc tuturor pentru inscrieri, pentru gandurile frumoase si sprijin!
15 comments
7 ani…hehe, e o viata de blog, cum s-ar zice! La multi ani gustosi! 🙂
Ca sa fiu sincera, ca cineva care „lucreaza” bransa, stiu ca e internetul plin de bloguri, de retete si de poze faine. Dar ce imi place mie mult, mult de tot la blogul urecheat e felul in care scrii. Natural, simplu, sincer, vesel…urecheat :)) Cand te citesc e ca si cum am sta de vorba, parca te-as auzi. Imi place ca nu ai stilul ala laconic, telegrafic parca ai cita din cartea de bucate, nici sfatos ca de profesoara care-ti da cu batul peste mana cu care tii polonicul daca nu faci cum zice ea. Dincolo de randuri o gasesc mereu pe Corina si plec de pe blogul vesela si cu zambetul pe buze.
Imi plac si pozele tale pentru ca transmit mai mult decat o reteta. Transmit o poveste, o stare de spirit, un confort vizual si sufletesc. Asa se face ca prima reteta incercata de pe blogul tau a fost un compot cald de mere, cand eram racita cobza si maaare nevoie aveam de ceva care sa ma faca sa ma simt mai bine. Si m-a facut 🙂
Asta e. Pup cu drag!
Buna Corina!esti minunata si te urmaresc pentru ca esti originala,fara aere..cum au alti blogeri..cand iti citesc retetele,ideile mi se pare ca esti langa mine la cratita 🙂 Iti doresc mult succes in continuare si sa ramai neschimbata!Multumesc ca existi!
Felicitări pentru blog şi pentru tot ce scrii. Îmi place la nebunie cum ai aranjat pannacotta, iar contrastul ăla cu dulceaţa de portocale este demenţial, parcă văd o bucată de soare în borcănel 🙂
Buna! felicitari pentru blog si La multi ani! eu abia v am descoperit si as vrea sa incerc puiul piccata, arata super
Cam din 2014 urmaresc acest blog. Ma bucur ca promovati produse sanatoase. Recent m-am bucurat de produsele de la Green Sugar.
Corina, in primul ”La multi ani! Cat mai multi inainte 🙂 Si fizic :p si virtual, prin acest blog minunat.
De ce te urmaresc? Pai… pentru ca imi esti draga pentru sufletul tau mare 😉 si pentru ca faci poze minunate.
Retete, spre rusinea mea inca nu am incercat. Ce pot sa zic… mi se lipesc ochii de poze si uit ”sa mananc” :))))
Promit sa remediez situatia si sa gatesc cat de curand ceva de la tine 😉 O sa revin si cu impresii.
Te pup si iti doresc multa, multa inspiratie in continuare!
Salutare, Corina draga, si la multi ani tuturor urecheatilor! 😀 O mentiune am la ce ai scris tu aici: se numesc fotografii. 🙂 Ce postezi tu se numesc fotografii, nu poze. Pozele sunt atunci cand le faci rapid cu telefonul, in fuga, cand prestezi un selfie, cand tragi pac-pac cateva cadre. Dar ceea ce faci tu, cu atentia ta la detalii, cu aranjarea ta de cadre si de plating – acelea se numesc fotografii. 🙂 Si le faci din ce in ce mai fain, mai estetic, mai creativ. Bravo tie, Corina! Tine-o tot asa! <3 PS. Biscuitii tai cu cu boia, bresaola si parmezan m-au cucerit definitiv!
Corina draga ,creatiile tale le mănânc din priviri , iar câteodată mă gândesc câtă răbdare și talent necesita prepararea lor, prezentarea lor artistica, totul ducând la o adevarata desfătare a simțurilor. Se vede clar ca-ți place ceea ce faci, iar eu îți doresc sa continui tot așa !
Imi plac foarte mult fotografiile
Intotdeauna m-au atras dulciurile si cred ca prima data m-am intersectat cu blogul tau vazand din intamplare tortul cu lamaie si lime 🙂 ! Am salvat reteta pe undeva si cu toate ca noua ne plac ciocolateriile, prezentarea m-a convins sa-l incerc si eu. N-am facut-o inca, dar sunt pe aproape.
Imi place faptul ca ai un blog aerisit, usor de urmarit, iar foto si preparatele sunt dementiale.
Place mult <3 !
Mihaela
Puiul ăla picatta sună foarte ploios 🙂
Corina draga, imi place la nebunie blogul tau pt ca m-a salvat de foarte multe ori cand nu mai avut idee ce sa gatesc. Retele le prezinti pe intelesul tuturor , nu ma plictisesc deloc citindu-le si mai ales incercandu-le 🙂 De fotografii nici nu mai vorbesc pt ca mi se si face foame de fiecare data cand le vad, indiferent de felul de mancare prezentat. Multumesc pt idei si iti doresc cat mai mult succes cu toata activitatea ta extraordinara in continuare 🙂
La multi ani blogului urecheat.
De ce te urmaresc? Habar n-am exact 😀 dar ai un blog care ma atrage efectiv, prin povestile pe care le aduce, prin retetele simple dar de efect. Si da, trebuie sa marturisesc ca salatele si preparatele pentru diete m-au facut sa-ti fiu fan fidea .
Mie imi apar mereu postarile tale pe fb si le urmaresc cu drag. Scrii atata de fain, fara linguseala, vine omul la tine doar de drag. Imi plac pozele pe care le faci si acu’ ca am vazut puiul piccata am si salvat reteta. Musai trebe incercata. Eu vin la tine ca esti om fain!
Vai Cori, nu stiu cum am putut rata pana acum postarea asta!
La multi, multi ani! Sa ne incanti mult si bine cu retete si poze superbe, ca si pana acum!
Hmmm. Uite, reteta mea preferata de pe blogul tau e tortul cu morcovi, il adora si baietii tare! Si mi plac mult postarile cu mesele de duminica , si mi ar place tare sa vad ce vase vintage pescuiesti tu pe la Cluj si ce boacane mai face urechiosul O 🙂 😉